Încrederea nu se taxează, ci se construiește. De ce guvernul are nevoie de un parteneriat autentic cu mediul privat?

În vara anului 2025, mediul privat din România a ales să creadă în mesajul transmis de noul Guvern: că măsurile fiscale dure sunt inevitabile pentru evitarea unui risc real de default, că ele sunt temporare și că vor fi urmate de un Plan coerent de relansare economică, construit în dialog cu cei care produc valoare în economie. IMM-urile au înțeles gravitatea situației, au acceptat costuri semnificative și au ales responsabilitatea în locul protestului. Această decizie a fost una de maturitate economică și civică, bazată pe încredere instituțională și pe promisiunea unui parteneriat real între stat și mediul privat.

Mediul privat și-a respectat angajamentul. Antreprenorii au „încasat” creșteri succesive de taxe și impozite, au operat ajustări dure, au amânat investiții și au absorbit șocuri multiple de cost, în special în zona energiei. În paralel, structurile asociative credibile și relevante au lucrat intens la propuneri aplicate, fundamentate pe date, analize și evaluări de impact, menite să susțină relansarea economică fără a pune presiune suplimentară pe bugetul public. Setul de măsuri avansat de Confederația Patronală Concordia, la care FICSIMM a contribuit substanțial, este un exemplu clar de expertiză pusă la dispoziția statului cu bună-credință și responsabilitate.

Astăzi, la 21 ianuarie 2026, ne aflăm însă într-un punct critic. Discuțiile instituționale privind relansarea economică nu au început, nu există un calendar clar, iar draft-ul de buget pentru anul 2026 încă lipsește. Această absență de predictibilitate amplifică o stare profundă de frustrare și dezamăgire în rândul antreprenorilor. Presiunea fiscală rămâne ridicată, costurile operaționale cresc, cererea scade, accesul la finanțare este în continuare dificil pentru IMM-uri, iar comportamentul economic devine inevitabil defensiv. Investițiile sunt amânate, riscurile sunt evitate, iar economia intră într-o zonă periculoasă de așteptare și blocaj.

Cea mai gravă consecință nu este însă una contabilă, ci una de încredere. Nivelul de încredere al mediului privat în sistemul public este, astăzi, la un minim al ultimilor 15 ani. Nu din lipsă de patriotism economic, nu din refuzul de a contribui, ci din sentimentul legitim că încrederea acordată nu a fost onorată. Fără dialog real, fără feedback instituțional și fără semnale clare de respectare a angajamentelor asumate, parteneriatul stat – mediul privat riscă să devină o formulă golită de conținut.

În paralel, la nivel european, se conturează decizii care vor defini traiectoria economică a României cel puțin pentru următorul deceniu: Bugetul UE 2028 – 2034, viitorul Fond European pentru Competitivitate, Industrial Accelerator Act, pachetele Omnibus de simplificare: sunt negocieri cu miză enormă pentru IMM-urile românești, pentru accesul la finanțare, pentru competitivitate și pentru poziționarea României în lanțurile valorice europene. În acest context, întrebarea-cheie este care este poziția instituțională a României și cum este ea construită.

Care este arhitectura reală de consultare a stakeholderilor relevanți? Cine contribuie la definirea pozițiilor României? Cum sunt integrate propunerile mediului privat, ale mediului academic, ale societății civile? România riscă, din nou, să fie un simplu „încasator” al deciziilor luate la Bruxelles, invocând ulterior fatalist că „așa s-a decis”. Sau poate alege să își asume rolul de actor activ, corespunzător statutului său de a șasea țară ca mărime din UE, cu o voce clară, argumentată și susținută de expertiză reală.

Guvernul trebuie să înțeleagă că reprezentarea eficientă la nivel european nu se face în izolare. Modelul „călărețului singuratic” este depășit și ineficient. Statele care contează sunt cele care vin la masa negocierilor cu poziții co-construite, validate intern, susținute de date și de rețele solide. Structurile asociative credibile ale mediului privat, precum FICSIMM, nu cer privilegii, ci un cadru instituționalizat de dialog, predictibil și funcțional, în care expertiza să fie valorificată, nu ignorată.

IMM-urile nu cer favoruri, ci coerență, predictibilitate și parteneriat. Ele reprezintă coloana vertebrală a economiei, principalii angajatori, generatori de valoare adăugată și stabilitate socială. Într-un context geopolitic extrem de volatil, cu presiuni externe majore, România nu își poate permite să își fragilizeze baza economică internă prin lipsă de dialog și decizie întârziată. Relansarea economică nu se poate face de sus în jos, prin ordonanțe și improvizații, ci prin lucru în echipă.

Din perspectiva IMM-urilor, mesajul nostru este unul ferm, dar constructiv: suntem pregătiți să fim parteneri activi și constanți ai Guvernului României. Avem expertiză, date, soluții și deschidere. Dorim un dialog real, nu simulat, un parteneriat corect și echitabil, nu unul declarativ. Mesajul IMM-urilor nu este unul de confruntare, ci de construcție. Nu este un mesaj de ruptură, ci unul de deschidere și responsabilitate. Haideți să construim împreună mecanismele prin care România să fie relevantă, respectată și influentă în Europa și dincolo de ea. Numai prin dialog structurat și colaborare autentică putem transforma această perioadă critică într-o oportunitate reală pentru viitorul României.

Încrederea se construiește prin dialog.

Relansarea se face în echipă.