EU Inc.: Europa a tras linia. Unde e România?

„Regimul 28” nu este o reformă de drept european. Este un ultimatum pentru fiscalitatea, birocrația și credibilitatea României ca destinație de afaceri.

Ce aduce concret EU Inc. pentru firmele din România?

Pe 18 martie 2026, Comisia Europeană a publicat propunerea de Regulament EU Inc. – Regimul 28. Nu e o reformă de nișă, nu e un proiect pilot. E un Regulament, ceea ce înseamnă că va intra direct în vigoare în toate cele 27 de state membre, fără transpunere națională, fără posibilitatea ca vreun guvern să „uite” să-l implementeze.

Practic: orice antreprenor va putea înființa o firmă europeană în 48 de ore, la un cost maxim de 100 de euro, fără capital social minim, complet online. Transferuri de acțiuni fără notar, documente standardizate valabile în toată Europa, un singur registru central european. Pentru o firmă românească care vrea să lucreze cu un client din Germania sau să atragă un investitor din Olanda, asta înseamnă săptămâni și mii de euro economisite din start.

Mai e și EU-ESO – un mecanism prin care angajații pot primi acțiuni în compania lor, impozitate o singură dată, la momentul vânzării, nu la acordare. Sună tehnic, dar în practică înseamnă că o firmă românească de tech poate în sfârșit să țină lângă ea oamenii buni fără să fie dezavantajată față de un competitor din Dublin sau Stockholm. România nu are încă un cadru clar pe stock options. Asta spune tot.

Riscurile reale – pe care nimeni nu le spune răspicat

Primul risc e unul de auto-înșelăciune. EU Inc. nu e un paradis fiscal deghizat. Dacă înregistrezi firma în Estonia, dar angajații sunt în București, clienții sunt în București și tu lucrezi din București, ANAF-ul va redefini firma ca având „sediu permanent” în România și o va taxa corespunzător. Libertatea de alegere a statului de înregistrare nu este un bilet la „scapă cine poate” fiscal.

Al doilea risc e mai greu de văzut, dar mai periculos pe termen lung: o firmă înregistrată în Irlanda, cu fiscalitate irlandeză, poate opera legal pe piața românească și concura cu o firmă românească care suportă toată sarcina fiscală locală. Regulamentul interzice discriminarea – corect în principiu, inconfortabil în practică pentru cei care rămân sub regimul național, la cum arată el acum.

Trei oportunități concrete pe care le văd acum

Prima e accesul la finanțare europeană. Instrumentele armonizate – SAFEs, acțiuni fără valoare nominală, EU-ESO – reduc costurile de due diligence pentru investitorii străini. O firmă românească înregistrată ca EU Inc. devine mai lizibilă pentru un fond de venture capital francez sau german decât una cu formă juridică națională necunoscută.

A doua e consolidarea prezenței europene fără structuri juridice paralele în fiecare stat. Pentru firmele de tech, servicii digitale sau producție cu componentă inovatoare, asta înseamnă timp și bani economisiți și o cu totul altă conversație cu partenerii europeni.

A treia – și mai puțin vizibilă – e că, odată cu Regulamentul, au apărut definiții europene clare pentru „innovative enterprise”, „innovative startup” și „innovative scaleup”. Dacă cheltuielile tale de R&D (cercetare și dezvoltare) depășesc 10% din costurile operaționale sau 5% din vânzări, ești deja eligibil pentru scheme de sprijin european la care înainte nu puteai accesa din lipsă de criterii uniforme.

Cum se schimbă poziția firmelor românești în Europa?

Până acum, „a fi firmă europeană” era un privilegiu al marilor corporații. De acum, e o opțiune reală pentru orice antreprenor. Firmele românești care vor adopta EU Inc. vor concura pe picior de egalitate cu omologii lor din Europa de Vest în fața investitorilor și a clienților instituționali europeni – fără dezavantajul informal, dar real, al „firmei din Est” care trebuie explicată și legitimată la fiecare întâlnire.

Firmele care rămân pasive nu vor fi penalizate direct, dar vor rămâne invizibile în conversații în care agilitatea juridică va conta din ce în ce mai mult.

Riscul cel mare e al statului român. Și nu mă refer la ce credeți

Dacă o firmă românească se poate înregistra legal în Estonia sau Irlanda sau Țările de Jos în 48 de ore și poate opera în continuare pe piața românească, presiunea pentru reformă fiscală internă devine implacabilă. Nu va mai fi o discuție teoretică. Va fi o alegere concretă, disponibilă oricărui antreprenor cu laptop și o conexiune la internet.

Riscul e dublu. Pe de o parte, firmele profitabile și care aduc valoare adăugată în economie vor putea migra juridic către state cu fiscalitate predictibilă și stabilă – și baza fiscală se erodează lent, dar sigur. Pe de altă parte, companiile de tehnologie – cu toți angajații lor bine plătiți și bine calificați – poate vor prefera statele care au adoptat deja un cadru clar pe stock options. România nu are așa ceva. Repet: nu are așa ceva.

Ce ar trebui să facă statul? Trei lucruri, simultan, fără tergiversare.

Să lanseze o analiză publică de competitivitate fiscală – concretă, cu cifre, care compară România cu Estonia, Irlanda, Olanda, Portugalia.

Să reglementeze urgent stock options după modelul EU-ESO: impozitat ca venit din capital, la vânzare, nu ca salariu.

Să digitalizeze relația cu firmele – ANAF, ONRC, alte instituții relevante – după principiul once-only. Nu poți cere firmelor să se alinieze la standardele EU Inc. și să le obligi, în același timp, să depună același document la șapte ghișee diferite.

Ce avem de făcut acum – fiecare dintre noi?

Statul român: Nu așteptați adoptarea finală a Regulamentului. Negocierile durează minim un an, poate doi. Fiecare lună de inacțiune e o lună în care alte state devin mai atractive decât noi. Lansați consultarea, faceți analiza, reformați cadrul pe stock options. Nu există scuză plauzibilă pentru amânare.

Structurile asociative: Construiți dosarul de negociere și puneți-l pe masa guvernului. EU Inc. nu mai e un subiect ideologic – e deja juridic, cuantificabil și urgent. Cereți aplicarea imediată a definițiilor europene de startup și scaleup în toate programele naționale de finanțare. Și organizați sesiuni de informare pentru membrii voștri: cei mai mulți antreprenori români nu știu încă ce e EU Inc.

Antreprenori: Informați-vă acum. Verificați dacă vă încadrați în definiția de „innovative enterprise” – s-ar putea să fiți deja eligibili pentru instrumente europene la care nu ați avut acces până acum. Nu luați decizii mari de restructurare până când Regulamentul nu e adoptat definitiv – mai sunt cel puțin 12-18 luni. Dar pregătiți-vă: documentați-vă costurile de conformitate, participați la consultări, faceți-vă auzită vocea prin structurile patronale.

EU Inc. e o reformă în care avem de ales: participăm activ sau rămânem spectatori.